Comunitatea romanilor din UK

Dreptul romanilor in UE

Dreptul romanilor în UE
Statele care inca mai mentin restrictii de munca sunt: Belgia, Marea Britanie, Germania, Franta, Irlanda, Austria, Luxemburg, Olanda, Malta si mai nou, Spania. Restricțiile se mai pot aplica pana la 31.12.2013.
Fiecare cetățean al UE are dreptul de a lucra și de a locui în alt stat membru fără a fi discriminat pe motiv de naționalitate. Cu toate acestea, în ciuda progreselor realizate, încă mai există obstacole de natură juridică, administrativă și practică în calea exercitării acestui drept (de exemplu existenta aranjamentelor tranzitorii). Un raport recent privind aplicarea Directivei 2004/38/CE (privind dreptul la libera circulatie in UE) a ajuns la concluzia că transpunerea acesteia a fost în general dezamăgitoare și a subliniat o serie de probleme cu care se confruntă în străinătate cetățenii UE, lucrători sau nu, care se deplasează în afara granițelor.
Comisia Europeana, conform unui raport dat publicității in 2008, arată că lucrătorii mobili din țările care au aderat la UE în 2004 și 2007 au un impact pozitiv asupra economiilor statelor membre și nu le provoacă acestora perturbări serioase pe piețele forțelor de muncă. Lucrătorii din UE-8, ca și cei din Bulgaria și România, contribuie semnificativ la creșterea economică durabilă fără să-i înlocuiască pe lucrătorii bastinasi și fără să le micșoreze acestora salariile. Atât pentru UE în general, cât și pentru majoritatea țărilor, fluxurile de forță de muncă sunt limitate comparativ cu dimensiunile piețelor forței de muncă și cu influxurile provenite din țări din afara UE.
In ianuarie 2009 Grecia, Spania, Ungaria si Portugalia au ridicat restrictiile asupra pietei de munca pentru bulgari si romani, iar de la 1 mai si Danemarca a urmat aceeasi directie. Din pacate, in luna august a anului 2011, dat fiind conditiile de criza economica grave, Spania a reinstalat restrictiile pentru romani. Pana in 31 decembrie 2013 insa celellate pot mentine inca aranjamentele tranzitorii, restrictionanad romanico si bulgarilor accesul liber pe piata muncii in baza unor dovezi care sa ateste un pericol real asupra pietei de munca.
Dreptul de a cauta un loc de munca:
Cetăţenii UE au dreptul:
• Să-şi căute un loc de muncă în altă ţară din UE
• Să beneficieze de asistenţă din partea agenţiilor naţionale de ocupare a forţei de muncă, la fel ca şi resortisanţii ţării gazdă
• Să locuiască în ţara gazdă pentru o perioadă suficientă pentru a-şi putea căuta un loc de muncă, pentru a aplica pentru un post şi pentru a fi angajat.
Dacă pot dovedi că încă sunt în căutarea unui loc de muncă şi că au şanse reale de a fi angajate persoanele nu pot fi expulzate.
Vă recomandăm să consultaţi site-ul EURES dacă doriţi să căutaţi un loc de muncă în altă ţară. Aici găsiţi informaţii utile referitoare la posibilităţile de angajare şi condiţiile de viaţă şi de muncă din Spaţiul Economic European (UE, Islanda, Liechtenstein şi Norvegia).
Persoanele care lucrează într-un alt stat membru au drept de şedere în ţara respectivă. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cei care îşi caută un loc de muncă. Ţara gazdă le poate cere acestor „lucrători migranţi” să se înscrie la autorităţile competente .
Dreptul de rezidenta
Dreptul de a ramâne pe teritoriul unui stat membru pentru o perioada de pâna la 3 luni, fara nici o condiţionare sau formalitate, alta decât aceea de a deţine o carte de identitate sau un paşaport valabile apartine tuturor cetaţenilor Uniunii, aşadar şi cetaţenii români. Membrii de familie ai unui cetaţean al Uniunii care nu au cetaţenia unui stat membru, pot rezida pe teritoriul unui alt stat membru pentru o perioada de pâna la trei luni numai daca îl însoţesc pe cetaţeanul UE ai carui membri de familie sunt.
Românii pot ramâne pentru o perioada mai mare de 3 luni pe teritoriul unui alt stat membru, daca îndeplinesc una dintre urmatoarele condiţii:
• Sunt angajati sau desfaşoara o activitate independenta;
• Sunt înscrisi într-o instituţie de învaţamânt sau de instruire vocaţionala sau este student şi are o asigurare medicala; de asemenea, asigura autoritaţile naţionale ale statului în care vrea sa rezideze, printr-o declaraţie sau prin mijloace echivalente, ca nu va deveni o povara pentru serviciile sociale;
• Sunt membrii de familiei a unui cetaţean al Uniunii (soţ, soţie, mama, tata, fiu, fiica), chiar daca nu are cetaţenia unui stat membru (procedura de reîntregirea familiei).
Membrii de familie
Indiferent de naţionalitate următoarele categorii de membrii ai familiei lucrătorului migrant, au drept de şedere în ţara respectivă :
• Partenerul înregistrat (cu condiţia ca ţara gazdă să considere parteneriatul înregistrat ca fiind echivalent cu căsătoria)
• Descendenţii direcţi pe linie ascendentă aflaţi în întreţinerea sa (ex.părinţi, bunici).
• Soţul sau soţia
• Descendenţii direcţi în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreţinerea sa
Statele membre trebuie să faciliteze intrarea şi şederea pe teritoriul lor pentru următoarele persoane:
• Alţi membrii de familie cu probleme grave de sănătate care necesită îngrijiri din partea lucrătorului
• Alţi membrii de familie care se află în întreţinerea sau sunt membri ai gospodăriei lucrătorului
• Partenerul de viaţă al lucrătorului, cu care acesta are o relaţie durabilă.
În caz de divorţ, anulare a căsătoriei, încetare a parteneriatului înregistrat, deces sau plecare a lucrătorului din ţara respectivă, membrii familiei îşi pot păstra dreptul de şedere, în anumite condiţii.
Restrictiile legate de dreptul la munca se pot lua in anumite conditii:
• In primii doi ani de la aderare, guvernele ţărilor care au aderat la UE înainte de 2004 determină
• Lucrătorii care fac obiectul unor restricţii naţionale trebuie să aibă prioritate faţă de cei provenind din ţări din afara UE
• Măsurile luate nu pot afecta libertatea de deplasare, ci numai dreptul de muncă
• Din momentul în care aceşti lucrători sunt angajaţi legal într-o altă ţară din UE, au dreptul de a beneficia de tratament egal, în aceleaşi condiţii ca lucrătorii din ţara în care lucrează.

Publicitate