Comunitatea romanilor din UK

strabism

Generalitati:
Strabismul reprezinta o afectiune vizuala in care ochii nu au capacitatea de a focaliza aceeasi imagine in acelasi timp.
Strabismul apare cel mai adesea in copilarie, apare cand axele globilor oculari nu sunt paralele intre ele astfel incat ochii sunt deviati spre nas sau spre urechi.
In acest caz, ochii nu mai sunt centrati corect si creierul are dificultati in suprapunerea celor doua imagini ce provin de la fiecare glob ocular.
Imaginea se va forma corect la nivelul unui singur ochi, iar imaginea perceputa de ochiul deviat va fi neclara.
In timp, imaginile provenite de la ochiul strabic vor conduce la pierderea capacitatilor vizuale, deci la scaderea continua si treptata a vederii.
Tipuri de strabism:
• Strabism concomitent – strabism care apare in toate directiile privirii.
• Strabism convergent – strabism care apare spre naa.
• Strabism divergent – strabism care apare spre ureche.
• Heterotropia – strabism manifest.
• Heteroforia – strabism latent, manifest numai la suprasolicitare.
• Strabismul acomodativ acentuat la efortul de acomodare.
• Strabism tardiv apare la un copil dupa 3 ani.
• Strabism paralitic: apare datorita paraliziei musculaturii oculare.
• Strabism fiziologic – apare la sugari pana la 3 luni.
• Pseudostrabism.

Cauze:
Cel mai adesea cauzele sunt necunoscute insa strabismul poate apare datorita:
• predispozitiei genetice,
• suprasolicitarii vederii pentru compensarea altei afectiuni oftalmologice,
• afectarii globilor oculari,
• afectarii vaselor de sange de la nivel ocular,
• tumori craniene,
• tumori oculare.

Semne si simptome:
• globii oculari nu se misca coordonat
• vedere incetosata
• globii oculari nu privesc in aceeasi directie in acelasi timp
• privirea incrucisata sau inchiderea unui ochi la lumina stralucitoare
• inclinarea sau intoarcerea capului pentru a privi la un obiect
• oboseala ochilor
• impiedicarea persoanei de obiectele care-i stau in cale
• sensibilitate la lumina puternica
• vedere dubla

Tratamentul:
tratamentul strabismului trebuie inceput cat mai repede posibil pentru a creste sansele ca aceasta afectiune sa fie corectata.
Tratamentul strabismului poate include:
• purtarea ochelarilor,
• folosirea ocluzorului,
• tratamentul medicamentos,
• exercitiile globilor oculari,
• tratamentul cu toxina botulinica,
• tratamentul chirurgical.
Purtarea ochelarilor este recomandata in cazul in care exista doar devierea globilor oculari, acestia nefiind centrati.In timpul purtarii ochelarilor poate fi necesara folosirea picaturilor pentru o perioada de timp.
Ocluzarea ochiului presupune acoperirea ochiului mai puternic cu un bandaj pentru a stimula folosirea ochiului mai slab.
Exercitiile oculare se folosesc ocazional ca tratament aditional la alte metode de tratament.
Toxina botulinica este folosita pentru a impiedica temporar contractiile musculare pentru o perioada de cateva luni dupa ce a fost administrata. Aceasta determina relaxarea musculaturii afectate de strabism, care permite musculaturii din partea opusa a globului ocular sa modifice pozitia ochiului.
Se recomanda unele medicamente sub forma de picaturi pentru a influenta musculatura din interiorul globului ocular care controleaza pupila si permite focalizarea ochiului pentru a capta imaginea.

Tratamentul chirurgical este de multe ori singurul capabil sa alinieze globii oculari si sa imbunatatesca vederea ochilor cu strabism. Uneori copilul cu strabism are nevoie de mai multe interventii chirurgicale pentru a realinia globii oculari si a imbunatatii vederea, iar dupa interventia chirurgicala s-ar putea sa aiba nevoie de ochelari sau sa fie nevoit sa continue purtarea ochelarilor recomandati inaintea operatiei.
Aceasta interventie se recomanda mult mai rar la adulti decat in cazul copiilor.

Publicitate